luni, 18 ianuarie 2010

Sen to Chihiro no kamikakushi (sau Spirited Away, cum zic americanii, sau Călătoria lui Chihiro, cum au tradus românii)


Sen to Chihiro no kamikakushi (2001) este o poveste în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum n-am mai văzut de mult. Fiind un film de animaţie, mă aşteptam la o poveste drăguţă pentru copilaşi de 5 ani, cu personaje simpatice şi curajoase, care sunt ferite orice pericol dacă o ascultă pe mama. Sen to Chihiro no kamikakushi nu este nici pe departe aşa, la fel cum Chihiro, transformată în Sen, nu este nicicum un copil neascultător sau curajos.


Chihiro este o fată obişnuită, supărată de mutarea într-un oraş nou şi de despărţirea de prieteni. Se teme de necunoscut chiar şi atunci când părinţii o însoţesc. Atunci când devine fără voie eroul care trebuie să-şi salveze părinţii este de-a dreptul îngrozită, plânge şi tremură. Nu are însă altă alternativă, aşa că se luptă cu toate, munceşte şi nu se lasă până când povestea noastră nu are un final fericit. Nu vă dau mai multe detalii despre acţiune ca să nu stric plăcerea vizionării.


M-au impresionat multe în Sen to Chihiro no kamikakushi. Cel mai mult, bunătatea firească a acestui copil, modul ei simplu de a accepta lucrurile îngrozitoare care i se întâmplă, capacitatea de a-şi face prieteni (chiar şi pe cei care iniţial îi sunt potrivnici). Chihiro nu a primit nimic pe gratis, aşa cum se întâmplă în basmele cu Făt Frumos.Am fost fascinată de povestea cu iz oriental, desfăşurată într-o baie publică pentru zei deschisă de o vrăjitoare (nici rea, nici bună). N-am ştiut nici un moment cum se va termina, ceea ce m-a ţinut atentă tot filmul.

"For the people who used to be 10 years old,and the people who are going to be 10 years old." --Hayao Miyazaki
este un film plin de umor subtil şi inteligent. Are comic de situaţie, personaje haioase şi replici amuzante. Are exact cât îi trebuie din fiecare.

Sen to Chihiro no kamikakushi

Nu în ultimul rând este un film educativ, pentru toate vârstele, un film care te învaţă să trăieşti şi să iubeşti, cu bunătate şi seninătate.

Maestrul Hayao Miyazaki , regizor şi scriitor, este un artist pe care-l voi urmări de acum înainte. Alături de Sen to Chihiro no kamikakushi trebuie să văd Mononoke Hime (Prinţesa Mononoke, 1997), Hauru no Ugoku Shiro (Howl's Moving Castle, 2004), Gake no ue no Ponyo (Ponyo on a cliff, 2008) şi orice film de animaţie va mai fi să apară. Este vorba despre acel sentiment din Ajunul Crăciunului când te întrebi ce bucurie îţi va face Moş Crăciun.
(sursă imagini - The Hayao Miyazaki Web)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine