sâmbătă, 20 februarie 2010

Everybody's fine

După ce v-am propus și recomandat filme de animație japoneză și comedii cu Audrey Hepburn, m-am gândit să încerc o dramă declarată. Am ales un film nou - din 2009 - cu Robert de Niro, ceea ce ar trebui să-i dea o notă bună. Mă refer la Everybody's fine, pe care îl găsiți gratis pe site-ul filmeonline.

Everybody's fine este un film trist, adunat cu greu într-un final cu o tentă de fericire. Este un film despre singurătate, despre înstrăinare, despre necazuri de toate felurile. Este un film real, cu oameni care se străduie să fie fericiți sau măcar să pară că sunt. Asta vă spun eu, ceilalți vă vor spune că este un film despre un tată care încearcă să se apropie de copiii săi după moartea soției.

Ceea ce este de admirat la acest film nu este neapărat subiectul, ci modul în care este prezentat. Ideile și sentimentele sunt transmise într-un mod foarte vizual, folosind simboluri și prim-planuri bine făcute. Imaginile de legătură sunt ireproșabile. Detaliile la fel. Poate mai puține replici și acțiune, cât imagini subtile ce traduc drama filmului.

Robert de Niro se potrivește perfect în acest rol. Un tată nu tocmai tânăr, intransigent, care a muncit o viață numai pentru binele copiilor fără a avea vreo dorință personală. Actorul amestecă umorul cu melancolia, aventura călătoriei cu starea precară de sănătate, bucuria regăsirii cu tristețea pierderilor suferite, toate exprimate foarte firesc, simplu.

Dincolo de actori și detalii tehnice, tema filmului este mereu actuală. Ironia titlului se regăsește în acea banală întrebare de politețe; „Ce mai faci?”. În majoritatea cazurilor răspunsul este „bine”, deși realitatea este complet diferită. Ne confruntăm cu probleme, cu decizii, cu despărțiri. Fiecare are dramele lui, dar, de dragul celor apropiați sau de rușine sau doar pentru că nerecunoscându-le ni se par mai puțin importante, zâmbim ca Gioconda și ne încadrăm în Everybody's fine.

Vă recomand filmul Everybody's fine nu doar pentru calitățile lui artistice, ci și pentru realism și pentru gândurile care se nasc după vizionarea lui.

2 comentarii:

  1. Citind postul tau mi s-a facut dor de mers la cinematograf. Nu sunt o adepta a vizionarii filmelor pe ecranul calculatorului si cum in Ploiesti exista un singur cinematograf nu tocmai dragut, va trebui sa mai astept pana la urmatoarea vizita in Bucuresti. Cu toate astea nici acolo nu voi putea viziona filmele recomandate de tine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu, nu toate filmele ajung pe marile ecrane romanesti. Eu descopar cat pot si prin ce mijloace pot: cinema, televizor, calculator, la fel cum citesc si carti si reviste si articole online. Sunt gurmand :)

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine