Filmele sărbătorilor

Sunt în vacanță. Cea mai lungă vacanță a anului 2010. Mă strădui să avansez cu proiectul ReUseMe și printre sarmale și bomboane de pom se strecoară inevitabil timp pentru filme. Nu, nu producțiile televizate gen Singur acasă X și altele similare. Mă delectez cu domnul Alfred Hichcock , cu producțiile englezești gen Meet the neighbours cu Jeremy Clarkson și, mai nou, cu seriile de Survivor.

Fiecare dintre aceste producții îmi stârnește întrebări. Este singurul lucru pe care îl au în comun. Întrebări despre imaginația limitată a scenariștilor din ultimii 50 de ani, despre șansele de a face un film, de a te bucura de fiecare clipă, de a descoperi lucruri senzaționale și a le împărtăși în cel mai firesc mod cu putință. Despre oameni, natura umană în sine, reacțiile astea imprevizibile care ne conduc viață. Despre divertisment, natură, istorie. Despre supraviețuire.

Mi-e teama să intru în 2011, recunosc. Horoscopul (unul dintre ele) pentru 2010 îmi anunța unul dintre cei mai buni ani ai vieții. Nu pot clasifica în cel mai bun și cel mai prost, dar știu că 2010 a fost un an al încercărilor, a fost un an de curaj, de independență, de revoltă. A fost un an în care am îndrăznit (cu multă trudă) să pun umărul și să muncesc pentru ceea ce-mi doresc. Dar 2010 nu a fost destul. A spart gheața și m-a lăsat plutind pe banchize. Am nevoie de un 2011 care să cultive ceea ce am obținut, să fructifice. E un an cu multă trudă și am nevoie de noroc. Învăț de la cei din jurul meu, învăț din seriale, din cărți. Mă agăț de orice și sper. Nu-mi doresc decât să fiu bun, să am curaj și să rezist furtunilor.