luni, 10 ianuarie 2011

Despre drum

De cele mai multe ori eşti singur. Nimeni nu te înţelege, ba mai mult, te judecă, te descurajează. Şi uneori au dreptate pentru că şi pietrele preţioase trebuie şlefuite. Mi-a luat mult să înţeleg că nu trebuie să mă ascund de cei care nu mă înţeleg. Oamenii nu-mi sunt duşmani, doar ei se transformă de cele mai multe ori în personajele poveştilor mele. Când am ales tehnica, oamenii s-au uitat la mine cu neîncredere şi dezgust, iar eu i-am urât. Când am ales jurnalismul s-au uitat cu altă neîncredere şi cu batjocură, iar eu i-am ocolit. Ei nici nu mă urau, nici nu mă ocoleau, doar eu ridicam ziduri între noi, doar eu extrapolam o biată privire la rangul de viaţă. Când am înţeles şi am încetat să-i urăsc şi să-i ocolesc, mi-au zâmbit.

Drumul e lung şi frumos. Se spune că dacă n-ai găsit ce căutai la capătul drumului, atunci n-ai ajuns la capăt. Mă strecor în fiecare zi prin aglomeraţia urbană, prin mijloace de transport în comun şi gări. Suntem din ce în ce mai mulţi, mişcarea noastră începe să facă valuri şi să capete identitate proprie. Ne întâlnim cu alte personaje la prag de carte sau de film, le salutăm respectuos pe cele din librării şi visăm la ziua în care le vom fi tovarăşi de raft. Mă pierd printre milioane de oameni şi-mi place să ştiu că nu mai e niciunul ca mine. Doar eu port ceasul bunicului şi inima bunicii, doar eu le ştiu poveştile. Nu mă mai sperie privirile neîncrezătoare ale oamenilor, nici nu-i mai urăsc sau ocolesc. Trec drept printre ei, urmărindu-mi drumul care mă duce cu paşi mărunţi spre raftul unde vor poposi personajele mele. În spatele raftului sunt eu, lipită de perete, cu inima bătând şi ceasul ticăind, cu respiraţia întretăiată şi mâinile transpirate. În faţa raftului sunt părinţii adoptivi ai personajelor mele. Aleg câte o carte, o răsfoiesc, o studiază, se hotărăsc s-o ia acasă sau o pun nemulţumiţi înapoi. Tipărite pe hârtie frumoasă, îmbrăcate în coperţi colorate, personajele mele vor cunoaşte o nouă viaţă, vor păşi singure în lume şi vor urca în trenul fără de oprire. Acolo este capătul drumului meu.

(Fragment din volumul « Curajul de a fi tu însuţi » , Editura Herald, 2010)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine