Ştiam că cititorul lui Jorge Luis Borges va avea parte de o lectură epuizantă, dar revelatoare. Volumul de proză scurtă Aleph este o experienţă fascinantă, în decorul străveziu al unor gânduri personale şi motive literare. Concentrarea de teme, de personaje, de schimbări de situaţie m-au făcut să pierd legătura cu exteriorul, cu mine.
În scurtele sale povestiri, Borges te lasă fără respiraţie. Finalul nu există, nu poate fi nici măcar aproximat, intuit. Proza sa este o aventură printre construcţii artistice, locuri şi personaje istorice, teme filosofice, un labirint literar din care cititorul este scos doar de bagheta de magician a lui Borges. Pierdută printre troglodiţi, romani, gaucho, unguri, căutând râul vieţii veşnice şi antidotul lui, mi se oferă fericirea doar pentru că se ştie că voi muri. Aleph este un volum de aforisme despre viaţă, despre timp, despre invidie, înţelepciune şi dragoste.
Un amator de proză scurtă va căuta mereu cu înfrigurare, cu nesaţ, abordări neobişnuite, adrenalină, poveşti ireale şi realism concentrat. Va căuta personaje cu tuşe întunecate, peisaje luminoase, amintiri înfipte în paginile albe, desene colorate şi cele mai intime gânduri. Nu cred că lipseşte ceva din proza lui Borges. Cunoaşte prea bine cotloanele întunecate ale minţii umane, ciclurile nesfârşite ale vieţii şi împletirea cuvintelor.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu