joi, 29 martie 2012

Modele pentru români (IV)

foto: enciclopediaromaniei.ro
Zilele trecute, un fost coleg de facultate îmi semnala numărul foarte mare de fete printre studenții actuali ai Politehnicii din București (aproape 50%). Pe vremea noastră, procentul feminin era în jur de 5%, iar glumele și zicalele în circulație nu erau dintre cele mai admirative. Și pe vremea mamei lucrurile stăteau la fel și, sincer, nu întrezăream vreo rază de schimbare. Dar toate neplăcerile din facultate pe care le povestesc cu ciudă pălesc în fața poveștilor primei femei inginer din Europa: Elisa Leonida Zamfirescu, o româncă!

A absolvit un liceu clasic, dar s-a încăpățânat să dea examenele de diferență și să primească și diploma unei secții de real. A vrut să se înscrie la Școala de Poduri și Șosele din București, dar nu a fost primită pentru că era femeie. În 1909, a încercat la Academia Regală Tehnică din Berlin. Pentru că nu au reușit s-o convingă că rolul unei femei este în bucătărie și lângă copii, cei de la Berlin au înscris prima femeie în cadrul unei școli superioare tehnice. Colegii nu au fost deloc bucuroși, nu a fost primită la Balul bobocilor și a fost ignorată de-a dreptul de unii dintre profesori. Ziarele s-au minunat ca la urs când, în 1912, Elisa Leonida Zamfirescu a absolvit printre primii.

În Primul război mondial lucrează în cadrul Crucii roșii și este decorată pentru meritele sale. Apoi își continuă activitatea la Institutul Geologic unde se ocupă de analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbuni, bituminide solide, roci de construcţie şi de prepararea minereurilor. A semnat numeroase lucrări științifice și a predat chimia și fizica în două licee.

Și uite-așa, drumul meu academic nu mi se mai pare plin de gropi și neajunsuri. Nu-mi mai vine să mă plâng de replicile ironice ale unor profesori sau de animozitatea colegilor. Datorită unor astfel de femei, drumurile noastre au devenit mai line. Efortul lor l-a diminuat pe al nostru și, deși doar rar le auzim numele, ar trebui să le fim recunoscătoare. Aș vrea ca fata mea (de voi avea vreuna) să devină un inginer, un astronaut, un pilot, un matematician, un mecanic sau orice altceva își va dori, fără să întâmpine nici o privire urâtă, nici o remarcă acidă, nici un resentiment, nici o idee preconcepută.

4 comentarii:

  1. Interesant, OFZ :)
    Pana la urma asta imi pare cel mai echilibrat: atunci cand ai un copil sa-l lasi sa devina ceea ce simte el :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a durat cam mult insa pana cand am reusit sa depasim barierele sociale impuse de sex si sa avem femei inginer sau barbati asistent medical.

      Ștergere
  2. Bravo atunci frumosilor nebuni ce au sarit gardul conventiilor sociale :)

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine