Nu există viitor

Există doar prezent. Şi existăm noi. Aşa cum reuşim să fim în fiecare zi. Al tău, al meu, al nimănui. Există doar acum. Şi ne pricepem să-l trăim de minune, înconjuraţi de oameni sau ascunşi pe cel mai înalt munte. Există doar o urmă în zăpadă şi o amintire a clipei ce tocmai a fost. Nu, nu mâine, nici ieri. Scurtul azi ce ne răneşte uneori până la sânge. Nu ne putem întoarce, nici nu putem rămâne. Scursul timpului înainte ne sileşte să coborâm, să călcăm în picioare urma, ştergând-o pentru totdeauna. Nu există viitor, nici garanţia altor urme, altor zăpezi. Existăm noi, creator şi ucigaş deopotrivă. Şi mai există timpul ce ni s-a dat împreună, un fel de dar preţios şi sensibil, ale cărui cioburi vor rămâne înfipte în noi. Să nu-l spargem, căci nu există viitor şi alt timp nu se ştie de vom mai primi.