Portret (XXVI)

În goana de la metrou, ștafeta se dă între coșul cu ziare și ultimii centrimetri rămași între ușile care tocmai se închid. Numărul sacoșelor s-a înmulțit, pașii sunt din ce în ce mai grăbiți, mințile din ce în ce mai ocupate cu lista de cadouri. Cobori la Aurel Vlaicu pentru un mall, la Lujerului pentru altul, la Politehnica pentru un al treilea sau, dacă nu mall vrei, la Obor pentru o pulpă de porc. În caruselul luminat și gălăgios al pașilor și minților grăbite, un bărbat fără picioare, cărând două cârje supradimensionate pentru el, se chinuie să coboare scările. Tocmai în drumul lui nu s-a nimerit nici o scară rulantă, așa că nu are motiv de grabă. Lumea îl privește mirată, de sus, întrerupând doar pentru o clipă vacarmul gândurilor de sărbătoare.