vineri, 29 august 2014

Operaţie pe cord deschis

Aţi avut vreodată curiozitatea să căutaţi astfel de imagini? Să vedeţi cum inimi însângerate şi deloc asemănătoare cu cele din ilustraţiile cu grăsunul Cupidon sunt manevrate de mâini în mănuşi de cauciuc. Să le vedeţi expuse, uscându-se sub fascicului puternic de lumină, primind contactul rece al oamenilor cu mască.

Unii oameni aleg să trăiască aşa, cu inima expusă urât unei operaţii continue. Fără anestezie. Îşi deschid pieptul de bunăvoie şi se lasă pipăiţi direct pe cord. Şi scuipaţi tot acolo. Se lasă mângâiaţi de soare şi bătuţi de grindină, aşteptând mâna care va aduce mângâiere (fără a purta echipament de protecţie). Sunt unii oameni care nu ştiu să-şi împacheteze inima în învelişul frumos al cărnii, care nu ştiu sau nu vor să afişeze perspectiva valentiniană a inimioarelor cu cel mai frumos contur. Oameni care se arată aşa cum sunt, o bucată boţită de carne, plină de sânge, pulsând în ritmul propriu.

Ceilalţi îi privesc curioşi, ca pe ciudăţenii ale naturii. Sau le aşteaptă în tăcere decesul.

2 comentarii:

  1. Inteleg ca esti trista, dezamagita profund, suparata pe tine si pe lumea din jur... orice cuvant de mangaiere spus acum suna banal. Insa cicatricea se va inchide, iti spun din proprie experienta - am trecut de doua ori prin asemenea clipe. Va dura ceva timp, insa vei putea din nou sa vezi adevarata stralucire a soarelui, vei auzi trilul pasarilor, vei zambi trecatorilor si cândva, vei fi fericita langa omul care te merita - jumatatea ta exista undeva, foarte aproape... te cauta deasemenea.
    PS: lasand la o parte metafora, acum trei ani sotul meu a suferit cu adevarat operatie pe cord, am trecut prin clipe cumplite, si iti spun ca nu se poate compara cu nimic! S-a nascut din nou, inima lui are 3 bypass , mesterite din vena de la piciorul stang... Pentru 5 ore in locul lui a respirat o masinarie din otel si pentru 5 zile corpul lui a fost strabatut de 18 cabluri, dureri cumplite... nimic nu se poate compara! Acum e totul vindecat... de la gât in jos, pana la nivelul buricului, a ramas o cicatrice urata, ca o cusatura cu sârma ghimpata... Dar traieste, si suntem fericiti si multumim pentru aceasta a doua sansa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa fiti fericiti draga Carmen, sa nu mai aveti parte de astfel de incercari. Chiar m-am uitat la poze cu astfel de operatii si nu-mi pot imagina cum este sa stii acolo pe cineva drag.. Ma bucur ca sunteti fericiti si recunoscatori, ca va bucurati de fiecare clipa.Sa aveti parte de tot ce e mai bun!

      Multumesc de gand si de trecere. Nu sunt dezamagita, nici suparata pe lume. Cu tristetea insa e altceva :) Pe curand!

      Ștergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine