10 lucruri de făcut până la 20 de ani

.. sau 20 până la 30 de ani sau 13,5 până la 40 de ani. Am văzut atât de multe articole care speculează schimbarea prefixului încât am ajuns să mă revolt. Locuri pe care e musai să le vezi, lucruri pe care trebuie să le faci sau să le ai în casă, oameni pe care trebuie să-i aduni în jurul tău. Pe vremuri se spunea că într-o viață împlinită un om face o casă, plantează un copac și are un copil. Acum, lista este mult mai lungă.

Este întotdeauna sănătos să ai un morcov în fața ochilor, ca măgarul din povestea lui Nastratin. Ceva de făcut, o Mecca la care vrei să ajungi, un vis, o dorință, o motivație pentru ca în fiecare zi să te autodepășești, să fii mai bun, să poți mai mult. Este scopul rezoluțiilor de an nou, al dorințelor puse la suflatul în lumânări, al biletelor la loterie, al viselor cu busuioc sub pernă. Dar de aici și până la niște liste arbitrare, făcute de niște oameni care nu mai au alte idei pentru articole, mi se pare cam lung drumul. În plus, cred că ar trebui să avem 20 de ani până la adânci bătrâneți, să nu lăsăm timpul să treacă fără a experimenta tot ce ne trece prin cap, să nu lăsăm vârsta să fie un motiv de renunțare.

Să vă dau un exemplu? 30 de lucruri de făcut până la 30 de ani, găsit pe metropotam.ro începe fabulos cu sex în 3, continuă incoerent cu o diplomă de facultate sau de master, apoi cu un tatuaj, cu o relație stabilă, casă, mașină, laptop, ajută-ți părinții cu bani, ședință foto nud și lista continuă. Cel mai tare punct mi se pare numărul 30: Fă-ți o listă cu 30 de lucruri de făcut până la 30 de ani. De ce nu l-or fi pus pe prima poziție nu înțeleg, ar fi ieșit o listă cu un singur element.

Toți avem visele și dorințele noastre. Ne luptăm cu ele în fiecare zi. Până la 20 de ani am visat să mă îndrăgostesc, să-mi petrec toate vacanțele la bunici, să iau bacalaureatul, să intru la facultate, să merg în discotecă la mare, să urc pe munți, să am banii mei. Până la 30 de ani mi-am propus să-mi iau mașină, să merg cu ea kilometri fără număr, să iubesc de tot, să călătoresc în alte țări, să-mi petrec Paștele și Crăciunul la bunici. Undeva la mijloc am înțeles că nu totul se întâmplă cum plănuim sau cum ne dorim. Dar ține de noi să scoatem ce e mai bun din fiecare zi. Și-atunci, până la 30 de ani, am învățat să merg cu bicicleta, să fac snowboard, mi-am cumpărat motocicletă, m-am dus la mare singură, am zburat cu avionul, am mai bifat niște munți, am fost la concerte în altă țară. Lista pentru 40 n-am făcut-o încă, dar să nu vă mirați dacă în loc să pun acolo o casă, o mașină de spălat vase și o funcție de conducere, vor apare pe ea călătorii extreme, scufundări, parașutism sau mai știu eu ce altă nebunie dedicată altor vârste. Pentru că vârsta va fi mereu a mea, iar nu a buletinului meu.